Episodul 9: Primele tururi cu un monopost

A venit momentul mult asteptat. Urma sa urc, pentru prima data, intr-un monopost adevarat. Am coborat in pituri, unde ne astepta un raft in care erau asezate, in ordine perfecta, castile fiecaruia, cu marimea pe care o alesese fiecare la vestiare. Am luat casca in mana, am asezat-o bine pe cap, am fost ajutat sa o inchei, mi-am luat manusile, mi-am frecat palmele de nerabdare si iata-ma. Iata-ma in fata unei masini Formula Renault 2.0, cel mai bine vandut monopost din sporturile cu motor.

Am fost instruit unde sa pun picioarele in marea de fire, microfoane si senzori din cockpit, am intrat acolo si...surpriza. Mi se parea ca stau atat de jos incat primul instinct a fost sa ma imping in maini ceva mai sus. Nu era cazul. Asta e pozitia de pilotaj. Stai cu fundul foarte aproape de pista, cu picioarele intinse si cu volanul aproape perpendicular pe asa privirii. Poate ceva mai jos. Oricum, senzatia de "corp strain" nu dureaza decat cateva secunde, timp in care iti revii si iti dai seama ca nu e cazul sa te astepti la vreun fotoliu sau la vreun scaun de curse.

Primele tururi urmau sa fie realizate cu un antemergator, un Renault Megane care ne arata trasa. A fost destul de frustrant. Dupa ce ni se explicase ca linia de LED-uri de pe volan tine loc de turometru si ca un LED aprins inseamna 4000 rpm iar 10 LED-uri aprinse inseamna 8000 rpm, te simteai oarecum legat de maini atunci cand trebuia sa mergi cu maximum a treia in spatele unei masini de strada. Tocmai din aceasta cauza, curbele accelerarii pe care urma sa le primim la debriefingul tehnic de dupa tururile de acomodare erau extrem de sinuoase. Nu aveai voie sa treci de "Safety Car-ul" de ocazie din fata, nu puteai sa depasesti pe nimeni fara sa ti se spuna special asta. Singura solutie era sa il lasi sa se departeze dupa care sa incerci sa schimbi treptele ceva mai repede, pentru a simti senzatii cat mai speciale.

Evident, primul viraj pe care l-am luat dupa ce am lasat putin spatiu intre mine si masina de siguranta a fost luat la maximum din cat simteam iar rezultatul a fost simplu: un tete-a-queue de toata frumusetea.

Dupa tururile de formare am fost invitati la o sedinta tehnica in care ne-au fost prezentate rezultatele si modul in care am pilotat, comparatia fiind facuta cu un tur rapid - in aceeasi masina - al lui Romain Grosjean, pilot oficial de teste al ING Renault. Normal, diferentele erau enorme, destul cat sa ne intrebam cum poate sa apese acesta cu piciorul pe acceleratie la maximum in majoritatea timpului. Si ne-am mai dat seama de ceva: nu era loc de intors. Aici, daca ai gresit, esti vazut, filmat, calculat, gandit, masurat. Nu e ca la negocierile cu politistii...